Sezonul NBA a împlinit o lună, ceea ce face din acest moment momentul potrivit pentru a face bilanțul celor 30 de echipe. San Antonio Spurs, Los Angeles Lakers, Philadelphia 76ers și Boston Celtics conduc clasamentul, campioana en titre New York Knicks stagnează, iar mai mulți contendenți aspiranți jonglează cu accidentările vedetelor.

Chiar dacă Ziua Recunoștinței mai este cu peste o săptămână, Oklahoma City Thunder a efectuat deja un transfer rar la început de sezon, iar New Orleans Pelicans a primit deja o cerere publică de transfer.

Cu atâtea evoluții de urmărit, iată ce am aflat despre toate cele 30 de echipe de la debutul sezonului.

Atlanta Hawks: Kingston Flemings este o alegere potrivită

Fără prea multe surprize, antrenorul Quin Snyder a început sezonul cu un cinci de start format din Nickeil Alexander-Walker, CJ McCollum, Dyson Daniels, Jalen Johnson și Onyeka Okongwu. Acest cinci a avut un bilanț impresionant de +20,3 la rating-ul net în 391 de minute în sezonul 2025-26. Decizia, care a favorizat experiența și continuitatea, i-a lăsat pe rezerve pe Kingston Flemings, alesul de la loteria din 2026, și pe achizițiile din vara trecută, Luguentz Dort și Aaron Wiggins.

Însă titularii Hawks nu au fost la fel de eficienți în atac la începutul sezonului ca în sezonul trecut, așa că Snyder a schimbat formația, înlocuindu-l după doar opt meciuri pe McCollum, în vârstă de 35 de ani, cu Flemings, de 19 ani. De atunci, titularii Atlantei joacă într-un ritm mai alert și au o apărare mai strânsă, deși eșantionul este încă mic.

Deși este puțin probabil ca Flemings să atragă atenția pentru titlul de Rookie of the Year, pentru că mai mulți colegi de generație au cifre impresionante, el ar trebui să ajungă în echipa All-Rookie. Motivul este că s-a impus deja într-o rotație dominată de veterani, cu aspirații serioase la playoff. Alesul cu numărul 8 se potrivește perfect planului Atlantei: are încredere cu mingea, dar nu domină posesiile, poate deschide terenul cu un șut exterior sigur și este un apărător agresiv care se simte bine într-un joc rapid.

Boston Celtics: există viață după Jaylen Brown

Transferul spectaculos al lui Brown la Philadelphia, în schimbul lui Paul George, a fost primit cu șoc, tristețe și furie în unele zone ale bazei de fani a Celtics. Luna trecută, Brown a alimentat aceste resentimente, vorbind despre tensiunea cu fostul coleg Jayson Tatum: „Nu există certuri, dar poate fi puțin ca niște friptură de miel cu sos”.

Din păcate pentru Brown, în primul meci împotriva fostei echipe, din săptămâna trecută, a jucat slab, iar Celtics au câștigat detașat. Deși acel duel de mare profil nu reflectă startul puternic al echipei Philadelphia, el arată că Boston a trecut fără probleme peste despărțire. Până marți, Celtics au cel mai bun rating ofensiv și cea mai bună diferență de puncte din Est.

Celtics nu au pierdut ritmul fără Brown, deoarece George, în vârstă de 36 de ani, joacă cel mai bine din ultimii ani. Atacantul, de nouă ori All-Star, se potrivește natural în atacul bazat pe trei puncte al echipei și îl depășește pe Brown la mai mulți indicatori avansați, inclusiv win shares și player efficiency rating. Starea sănătății lui George va fi decisivă pentru a menține ritmul amețitor al echipei, dar el a reușit deja să aducă bucurie noii baze de fani după sfârșitul abrupt al unei ere iubite.

Brooklyn Nets: golul de la mijlocul terenului trebuie rezolvat

Există un argument optimist conform căruia Nets nu sunt atât de lipsiți de speranță pe cât par. Atacanții Julius Randle și Michael Porter Jr. sunt jucători consacrați cu impact, iar tinerii extrema Mikel Brown Jr., Egor Demin și Nolan Traore oferă suficiente sclipiri de potențial pentru a menține entuziasmul unei baze de fani încercate.

Însă optimismul este greu de susținut atâta timp cât Nets au un gol uriaș la centru. După ce a tranzacționat centrul de lungă durată Nic Claxton pentru a-l aduce pe Randle în vară, Brooklyn încearcă să se descurce cu rezervele de carieră Day’Ron Sharpe și Moritz Wagner. Planul nu funcționează: Nets ocupă locul 24 la rating-ul defensiv și au suferit deja patru înfrângeri cu cel puțin 15 puncte diferență.

Dacă pierderile continuă, vor crește speculațiile că Brooklyn ar trebui să vândă jucători până la termenul de transferuri pentru a strânge active pentru viitor. Însă Nets ar putea avea de câștigat dacă ar ignora înțelepciunea convențională și ar investi într-un upgrade la centru la jumătatea sezonului, pentru a le oferi lui Brown, Demin și Traore șansa de a se dezvolta într-un mediu mai funcțional. Având în vedere că Brooklyn trebuie să cedeze alegerea de primul tur din 2027 către Houston, de ce să nu încerce?

Charlotte Hornets: atacul fără LaMelo este dezastruos

Hornets ocupă locul 30 la eficiența ofensivă, dar expresia „ultimii din clasament” subestimează cât de ineficienți au fost de când l-au transferat pe LaMelo Ball la Timberwolves, în timpul verii. Deși Charlotte adoptă teoretic o abordare modernă, fiind lider în NBA la numărul de șuturi de trei puncte, rating-ul lor ofensiv de 102,5 amintește de o eră trecută. De fapt, nicio echipă nu a jucat atât de slab din sezonul 2015-16.

Totuși, aceasta este o oportunitate evidentă de a cumpăra la preț mic. Pe lângă transferul lui Ball, Charlotte a fost fără gărzile accidentate Kon Knueppel și Coby White. Când scoți trei jucători-cheie care conduc mingea din atacul oricărei echipe, lucrurile sunt sigur sortite să scadă vertiginos. Sion James, ales din turul al doilea în 2025, este depășit ca titular de rezervă. Situația nu va fi așa pentru totdeauna.

Prioritatea numărul unu este revenirea sănătoasă a lui Knueppel. Jucătorul care a ocupat locul doi la Rookie of the Year în 2026 a jucat doar șase minute în acest sezon din cauza accidentărilor la ischiogambieri, iar capacitatea lui de a marca și de a face legătura între jucători le-ar ușura viața tuturor colegilor. Atacanții Brandon Miller și Naz Reid s-au chinuit să marcheze eficient fără gărzi de nivel înalt care să creeze șuturi de calitate, iar centrii limitați ai echipei au dispărut în mijlocul disfuncționalității.

Chicago Bulls: Caleb Wilson nu are noroc

Imaginează-ți că vezi cel mai nou film Avengers la cinema, dar acțiunea tot este întreruptă de pauze publicitare. Asta a fost povestea frustrantă a lui Wilson, un jucător spectaculos care a suferit trei accidentări la mână din februarie.

Alesul cu numărul 4 al Bulls a avut un start interesant, deși inegal, înainte de a-și fractura mâna dreaptă pe 11 noiembrie. Atacantul de 20 de ani a avut o medie de 18,9 puncte, al treilea din generația sa, și a dunkuit de 20 de ori în primele 10 meciuri. În cele mai bune momente, Wilson a arătat ca un viitor jucător-reper pentru o organizație aflată în reconstrucție, care are cu adevărat nevoie de unul.

Wilson este predispus la accidentări sau doar are ghinion? Deocamdată, pare o succesiune de ghinion. Sezonul său de boboc la North Carolina a fost întrerupt de două accidentări fără legătură: o fractură la mâna stângă și un deget mare rupt la mâna dreaptă. Ultima accidentare a lui Wilson pare și ea o întâmplare nefericită, deoarece și-a lovit mâna în timp ce încerca să recupereze o minge de la centrul Spurs, Victor Wembanyama. Din fericire, Chicago se așteaptă ca tânărul jucător să revină în patru până la șase săptămâni, după o intervenție chirurgicală.

Cleveland Cavaliers: proprietarii nu primesc ce au plătit

Salariile Cavaliers, de 208,9 milioane de dolari, se află pe locul opt în acest sezon, dar franciza a garantat deja mai mulți bani pentru sezoanele 2028-29 și 2029-30 decât oricare altă echipă, cu excepția Thunder. Cu alte cuvinte, proprietarul Dan Gilbert este pe deplin implicat din punct de vedere financiar în lupta pentru campionat.

Și cum merge? Cavaliers se află ușor peste 50% victorii, iar nu primesc randamentul investiției pe care îl așteptau de la un cinci de start scump. James Harden, Donovan Mitchell, Peyton Watson, Evan Mobley și Jarrett Allen câștigă împreună aproape 180 de milioane de dolari în acest sezon, dar au un rating net dezastruos de -12 după opt meciuri.

Deși Harden, în vârstă de 37 de ani, arată un declin major în acest început de sezon, problemele de integrare dintre jucătorii de bază ai echipei rămân nerezolvate. Antrenorul Kenny Atkinson este din nou sub presiune, dar această echipă pare să aibă nevoie să schimbe unii jucători-cheie și să scape de contracte scumpe, nu să îl demită pe antrenorul care a condus echipa spre finala Conferinței Estului din 2026.

Dallas Mavericks: Cooper Flagg este adevărat

De fiecare dată când analizezi Mavericks, ai un motiv să admiri progresul lui Flagg. Alesul numărul 1 din 2025 are o medie de 23,5 puncte, 6,7 recuperări și 6,2 pase decisive în sezonul de la 20 de ani, cifre egalate în același stadiu al carierei doar de LeBron James și Luka Doncic. Flagg este pe drumul cel bun pentru prima sa selecție All-Star, fiind printre primii 25 de jucători la player efficiency rating și win shares.

Analiștii dinaintea draftului erau fascinați de stilul clasic al lui Flagg, iar el face tot posibilul pentru a readuce în vogă șutul de la mijlocul distanței. Deși a avut dificultăți să găsească precizia de la linia de trei puncte, Flagg a compensat tirând cu 62,5% din pozițiile de semidistanță. (Pentru context, cel mai bun procent al lui Kevin Durant din această zonă este de 59,1%.)

Însă cea mai bună calitate a lui Flagg este motorul nestăvilit: el conduce echipa la furturi de minge, deviații și distanță parcursă pe meci, iar prin atitudinea sa dă tonul competitiv, deși este cel mai tânăr jucător al echipei. Astfel, Mavericks ar trebui să rămână un factor în cursa pentru turneul de play-in din Vest, dacă își mențin progresul defensiv de la sezonul trecut.

Denver Nuggets: Aaron Gordon a devenit o povară

Gordon a avut un rating de eficiență de 19,5 în sezonul de campionat al Nuggets din 2023, cel mai ridicat din echipă după Nikola Jokic. Jucătorul polivalent de postul patru era în toată puterea la 27 de ani, iar ajutorul său energic în apărare și finalizările l-au făcut un complement perfect pentru centrul MVP al echipei Denver.

Astăzi, Denver nu mai este considerată o contendentă de top, în parte pentru că Gordon, în vârstă de 31 de ani, arată ca o umbră a fostului său sine. Ratingul său de eficiență a scăzut la minimul carierei, 11,0, iar procentul de reușită la aruncări, 41,3%, este și el cel mai slab din carieră. Denver duce lipsa prezenței sale la coș: Gordon avea o medie de 2,6 dunkuri în sezonul 2022-23, iar fostul câștigător al concursului de dunkuri are acum sub un dunk pe meci.

Atacul Nuggets, care a fost pe primul loc în 2025-26, a coborât pe locul 10, fără o a treia opțiune mai sigură care să îi susțină pe Jokic și Jamal Murray. Între timp, problemele de adâncime ale echipei au devenit tot mai greu de ascuns, cu Gordon în declin.

Pentru conducerea clubului nu există o soluție ușoară, deoarece contractul lui Gordon rămâne valabil până în 2028-29, cu o valoare medie anuală de 36,4 milioane de dolari.

Detroit Pistons: Duncan Robinson a fost salvatorul

Pistons merită apreciere pentru că au rezistat în fața unui program dificil la început de sezon și a pierderii titularului Jalen Duren din cauza unei întinderi la ischiogambieri. Cade Cunningham a adus deja echipei victorii de calitate împotriva Boston și Philadelphia, iar săptămâna trecută a marcat o carieră de 52 de puncte împotriva Washington, într-o prestație de nivel MVP.

Eforturile lui Cunningham nu surprind, dar puțini ar fi putut prevedea ascensiunea lui Robinson. Specialistul de la linia de trei puncte și-a crescut media de marcare cu peste cinci puncte, a tras cu 43,1% pe 9,1 șuturi de trei puncte pe meci și are cea mai bună diferență de plus-minus din echipă, +7,6. Surprinzător, atacantul de 32 de ani, nedraftat în 2018, a devenit unul dintre cei mai progresați jucători din ligă.

Pistons ar trebui să considere startul puternic al lui Robinson o binecuvântare la momentul potrivit, nu o soluție pe termen lung pentru problemele lor de marcare. Ausar Thompson a devenit un jucător secundar important în construcția jocului, iar Duren le va aduce un plus când se va întoarce, dar Detroit are nevoie de mai multă forță pentru a ține pasul cu cele mai bune atacuri din ligă și pentru a depăși performanța din sezonul trecut, când a ajuns până în turul doi.

Golden State Warriors: Yaxel Lendeborg este favoritul pentru Rookie of the Year

La începutul sezonului era ușor să subestimezi șansele lui Lendeborg de a câștiga titlul de Rookie of the Year. Până la urmă, jucătorul de la Michigan a împlinit 24 de ani în septembrie, a fost ales în afara primelor 10 alegeri dintr-un draft puternic și s-a alăturat unei echipe de veterani a Warriors care a ratat playoff-ul din 2026.

Jucătorii de rol pregătiți, din echipe mediocre, nu se descurcă de obicei bine în cursa pentru Rookie of the Year, mai ales când sunt aproape cu cinci ani mai în vârstă decât cei mai buni prospecți care au jucat un singur sezon de facultate.

Dar Lendeborg a depășit toate așteptările, având o medie de 20,8 puncte, 7,4 recuperări și 3,4 pase decisive pentru surprinzătoarea echipă Warriors, care are un start câștigător, în ciuda tulpinii oblice a lui Stephen Curry. Jucătorul de 2,06 m nu doar conduce generația sa la win shares, dar și-a propus să devină primul rookie selecționat în All-Star de la Blake Griffin, în 2010.

Elgin Baylor, David Robinson și Malcolm Brogdon au câștigat titlul de Rookie of the Year la 24 de ani. În plus, merită menționat că Lendeborg s-a descurcat foarte bine printre cei mai buni tineri jucători ai ligii, indiferent de generația de draft. Doar doi jucători din echipe câștigătoare sunt mai tineri și au o medie mai mare de puncte decât rookie-ul de la Golden State: Victor Wembanyama și Flagg.

Houston Rockets: mai puțin Kevin Durant înseamnă mai mult

Revenirea lui Fred VanVleet după o accidentare la genunchi, care l-a scos din joc în sezonul 2025-26, a adus un plus vizibil în atacul Houston. După ce a ocupat locul opt în sezonul trecut și a fost eliminată în primul tur, echipa este acum pe locul doi în sezonul 2026-27.

Deși VanVleet a ajutat la restabilirea structurii echipei, antrenorul Ime Udoka a mutat o parte din responsabilitate de la Durant la Alperen Sengun. Centrul turc conduce Rockets la puncte, pase decisive și număr de șuturi, în timp ce Durant are cea mai slabă medie din carieră, de 13,6 șuturi. Dublul câștigător al premiului MVP al finalelor nu a sacrificat atât de mult nici când a jucat alături de Stephen Curry și Klay Thompson la Golden State.

Deocamdată, pare o adaptare sănătoasă. Durant, în vârstă de 38 de ani, a avut probleme cu pierderile de minge când a fost nevoit să preia mai multe sarcini de construcție a jocului în absența lui VanVleet, iar Rockets din sezonul trecut nu au găsit niciodată un sistem fiabil pentru a câștiga meciurile strânse. Houston a obținut deja victorii de calitate împotriva Spurs, Thunder, Celtics și Nuggets, ceea ce sugerează că noul atac echilibrat va rezista mai bine în playoff.

Indiana Pacers: nu există plan fără Tyrese Haliburton

Pacers au așteptat cu răbdare, pe tot parcursul sezonului 2025-26, revenirea lui Haliburton după o accidentare la tendonul lui Ahile, doar pentru a-și vedea gardul principal suferind o întindere la ischiogambieri după doar patru meciuri din acest sezon. Deși accidentarea recentă este mult mai puțin gravă, impactul absenței sale asupra atacului echipei a fost aproape identic.

După ce Haliburton a condus un atac din top 10 și a dus Indiana în finală în 2024-25, atacul Pacers a coborât pe locul 28 în sezonul trecut. De când s-a accidentat, în octombrie, Pacers ocupă locul 25 în atac și au un bilanț de 3-7. Centrul de start Ivica Zubac are un început dezamăgitor după ce a venit prin transfer de la Clippers în februarie trecut, iar dificultățile sale reflectă o criză de identitate mai amplă.

Pacers au construit cu migală un lot menit să valorifice jocul de construcție al lui Haliburton și să acopere lacunele sale defensive. Deși Pascal Siakam, Andrew Nembhard și Zubac sunt jucători talentați, ei nu pot ține trenul pe șine fără dirijorul lor. Haliburton mai are timp să revină și să salveze un sezon câștigător, dar ceasul bate.

LA Clippers: Darius Garland nu poate duce echipa singur

Clippers par îndreptați spre primul bilanț negativ din sezonul 2010-11, deoarece au pierdut prea mult talent ofensiv în ultimele 12 luni. Transferurile lui Kawhi Leonard, James Harden și Ivica Zubac erau destinate să afecteze atacul din Los Angeles, iar accidentările lui Brandon Ingram și Bradley Beal l-au obligat pe Garland să preia cea mai grea sarcină din carieră.

Rezultatele nu sunt deloc plăcute. Garland, de două ori All-Star, are o medie de 4,9 pierderi de minge, cea mai ridicată din carieră, și are cel mai slab plus-minus din echipă. Adversarii au intensificat presiunea asupra gărzilor Clippers, care sunt de talie mică, iar Garland a comis greșeli decisive în mai multe prăbușiri din repriza a doua deja în acest sezon.

Revenirea lui Ingram nu poate veni mai repede, deoarece Garland are nevoie de un alt creator de șuturi care să echilibreze atacul, iar atacanții Rui Hachimura și Derrick Jones Jr. nu au suficientă capacitate ofensivă dinamică. Pe de altă parte, centrul atemporal Brook Lopez a fost excelent într-o lună de început altfel dezastruoasă.

Los Angeles Lakers: Luka a fost cel mai bun de până acum

Lakers au beneficiat de un program ușor datorită lui Doncic, care a fost nemilos în primul sezon la Los Angeles, fără LeBron James. Gardul sloven are medii de carieră la puncte și la rating de eficiență, conduce cel mai eficient atac din NBA și este pe cale să devină doar al treilea jucător din era triplelor cu un usage rate peste 40.

Doncic a fost strălucitor în cei peste șase sezoane petrecute la Mavericks, dar a atins un nou nivel în controlul ritmului jocului. Șase ori All-Star, el și-a reorientat jocul de la coș către șuturile sale de precizie de la toate distanțele. În loc să forțeze trecerea prin trafic în zona scăzută, el se răsucește, oprește sau se retrage pentru un șut de la aproape orice poziție de pe teren. Este evident că își poate pedepsi și apărătorii cu viziunea sa excepțională atunci când este dublat.

Înainte de începerea sezonului, antrenorul Lakers, JJ Redick, a spus că cea mai mare întrebare a sa despre echipă era cum va face față adversităților după atâtea schimbări de lot din vară. Acest lucru rămâne o întrebare deschisă. Spre deosebire de mulți contendenți, Lakers au evitat accidentările importante ale jucătorilor-cheie și, în consecință, au una dintre cele mai bune recorduri din ligă. Deocamdată, Doncic și Wembanyama s-au detașat de restul în cursa pentru MVP.

Memphis Grizzlies: Ty Jerome era pregătit pentru șansa sa

Memphis s-a răcit după startul de 6-0, dar Jerome continuă să ofere o producție de nivel All-Star ca marcator care s-a dezvoltat târziu. Înainte să ajungă la Grizzlies acum doi ani, gardul de carieră avea ca realizare principală locul trei în cursa pentru Sixth Man of the Year din 2025, la Cavaliers.

Însă Grizzlies i-au predat frâiele lui Jerome după ce au transferat stâlpii francizei, Jaren Jackson Jr. și Ja Morant, iar gardul de 29 de ani a răspuns cu o medie de 25,4 puncte și un player efficiency rating de 23,1. Remarcabil, aceste cifre se compară cu cele mai bune sezoane ale lui Morant la Memphis.

Deși Jerome uneori trage prea entuziast, este greu să contești rezultatele, având în vedere că conduce un atac din top cinci și câștigă doar 9,2 milioane de dolari. Grizzlies de după Morant se îndreaptă spre o prezență în playoff în primul an al reconstrucției, ceea ce nu este ușor în Conferința de Vest, atât de puternică.

Miami Heat: Giannis Antetokounmpo este din nou în formă

Startul de 0-4 al Heat a determinat unele voci de pe rețelele sociale să declare că era lui Antetokounmpo la South Beach era deja condamnată. Între timp, în ultimele săptămâni s-a conturat o poveste mai puțin catastrofală: Antetokounmpo și-a revenit după un sezon pierdut, 2025-26, și a devenit una dintre cele mai productive vedete ale ligii, iar lotul de sprijin și-a găsit treptat roluri potrivite.

Construcția lotului Heat încă lasă mult de dorit, dar Antetokounmpo, în vârstă de 31 de ani, s-a reafirmat ca marcator de volum care are suficientă forță și viteză pentru a sparge apărările. Cu 10 selecții All-Star, el se află pe locul doi la dunkuri, în ciuda problemelor de spațiere ale echipei din Miami, și propulsează un atac care a urcat pe locul opt.

Există suficiente lucruri care merg bine pentru ca Miami să fie optimistă în privința playoff-ului. Gardul Davion Mitchell a fost excelent ca jucător care conduce mingea, Klay Thompson trăiește o renaștere de final de carieră, iar antrenorul Erik Spoelstra a scos inteligent din primul cinci pe Andrew Wiggins, care era lipsit de energie. Totuși, combinația neobișnuită dintre Antetokounmpo și Bam Adebayo rămâne un motiv de îngrijorare. Cei doi pivoți au un rating net modest, de +3,0, când joacă împreună.

Milwaukee Bucks: greșelile trecutului îi bântuie

Dacă o echipă ar putea apăsa un buton care să șteargă complet lotul și plafonul salarial pentru a începe de la zero printr-un draft de expansiune, probabil că aceasta ar fi Bucks. Este greu să judeci primul an după plecarea lui Antetokounmpo, pentru că greșelile din acea perioadă continuă să încurce imaginea de ansamblu.

Pentru început, Milwaukee trebuie să plătească lui Damian Lillard peste 22,5 milioane de dolari pe an până în 2029-30, după ce i-a anulat contractul și l-a întins în 2025. Myles Turner, centrul de start a cărui venire trebuia să-l mulțumească pe Antetokounmpo, trece prin ceea ce pare cel mai slab sezon din carieră. Iar Kyle Kuzma, un alt transfer din eforturile haotice ale echipei, are o medie de 11,3 puncte, cea mai scăzută din carieră.

Lista continuă: Gary Trent joacă foarte puțin după ce a semnat un contract de patru ani, în valoare de 64 de milioane de dolari, care face obiectul unei anchete a NBA, ca posibilă sancțiune pentru că ar fi semnat contracte sub valoarea de piață pentru a se alătura lotului de sprijin al lui Antetokounmpo în 2024. Pentru a agrava situația, fostul antrenor Doc Rivers a declarat recent într-un interviu că Antetokounmpo nu este „ușor de antrenat” și că „nu are neapărat un IQ atât de bun”. Cum poate noul antrenor Taylor Jenkins să construiască o echipă pentru 2027 și după, când franciza pare paralizată de trecutul său?

Minnesota Timberwolves: Tim Connelly este favoritul pentru Executive of the Year

Connelly nu a câștigat niciodată acest premiu, deși a construit echipe contendente la Denver și Minnesota, dar acesta pare să fie momentul său. Mutarea principală a fost transferul îndrăzneț al gardului controversat LaMelo Ball, care a reîmprospătat un vestiar cândva morocănos.

Deși Ball și gardul de bază Anthony Edwards au demonstrat imediat chimie, capacitatea lui Connelly de a întări rotația de gardă a adus dividende importante când Edwards a fost scos din joc de o intervenție chirurgicală la genunchi, la sfârșitul lui octombrie. Ball a menținut atacul Minnesota pe linia de plutire, iar Ayo Dosunmu, un transfer inteligent de la termenul din 2026, și-a ridicat nivelul ca titular interimar.

Chiar și pariul lui Connelly, din vara trecută, pe Jonathan Kuminga s-a dovedit a merita, atacantul oferind minute de calitate ca variantă complementară. Cu foștii jucători ai Timberwolves, Julius Randle și Naz Reid, care au început sezonul fără strălucire la noile echipe, mutările lui Connelly par și mai bune în retrospectivă.

New Orleans Pelicans: Dejounte Murray nu va fi regretat

Pelicans nu au cui să dea vina decât pe ei înșiși pentru cererea recentă de transfer a lui Murray. Neefectuând nicio schimbare majoră de lot la o echipă care a câștigat 26 de meciuri în sezonul trecut, New Orleans și-a pregătit un alt sezon de pierderi frustrante și resentimente. Murray, cel mai bogat în palmares gardă din echipă, nu a ajuns până la Ziua Recunoștinței fără să ceară plecarea și fără să fie trimis acasă.

Vestea bună pentru New Orleans este că plecarea lui Murray ajută la rezolvarea unuia dintre dilemele-cheie ale lotului. Murray și alesul de la loterie din 2025, Jeremiah Fears, nu se potriveau ca pereche de gardă și au avut un rating net dezastruos, de -11,3, în 148 de minute jucate împreună. Fears va beneficia de un rol mai mare și de mai multe minute pentru dezvoltare, iar plecarea lui Murray îi va permite antrenorului Jamahl Mosley să-l înconjoare pe Fears, de talie mică, cu formații mai înalte.

Cererea de transfer a lui Murray a fost o decizie greșită: Pelicans au avut un bilanț de 1-8 cu el în teren în acest sezon, iar echipele interesate nu vor avea nevoie să caute mult ca să găsească dovezi video ale limbajului corporal prost și frustrării sale. Gardul în vârstă de 30 de ani a stat departe de teren cea mai mare parte din sezonul 2025-26 din cauza unei accidentări la tendonul lui Ahile, a câștigat un singur meci de playoff din 2018 și are un salariu de 32,8 milioane de dolari. Acest lucru ar putea dura.

New York Knicks: magia a dispărut

În timpul campaniei lor de campioni din 2026, Knicks au întruchipat versiunea idealizată a baschetului, în care cinci jucători se unesc într-un grup perfect, iar fiecare jucător este esențial pentru victorie. Knicks din sezonul 2026-27 par o echipă modernă mai obișnuită: vedetele Jalen Brunson și Karl-Anthony Towns sunt productive, dar nu este clar dacă au suficient ajutor de încredere.

Crearea chimiei necesare pentru a câștiga un titlu este grea; menținerea ei este poate și mai dificilă. Mikal Bridges și Josh Hart, doi titulari care au rămas din sezonul trecut, au arătat pierduți la începutul sezonului, iar banca Knicks, clasată pe locul 25 la punctaj, nu este suficient de puternică pentru a prelua sarcina.

Performanța New York în momentele decisive este și ea alarmantă: Knicks, care au avut un bilanț de 6-3 în meciurile de playoff din 2026 care s-au decis cu cel mult cinci puncte în ultimele cinci minute, au doar 2-6 în astfel de meciuri în acest sezon. Această schimbare bruscă amintește cât de greu va fi să reproducă revenirile incredibile din ultimul sfert care au alimentat drumul spre titlu.

Oklahoma City Thunder: paharul s-a umplut

Este ceva foarte admirabil în faptul că Thunder mențin un bilanț câștigător și o apărare din top cinci, în ciuda faptului că au pierdut aproape jumătate din lot din cauza unor accidentări grave. Însă cu cât trece mai mult timp de când Jalen Williams, Cason Wallace și Chet Holmgren au fost accidentați în succesiune rapidă, cu atât devine mai greu să crezi că Oklahoma City va fi încă un contendent la playoff.

Atacul Thunder a coborât sub medie fără Williams și Holmgren, al doilea și al treilea cei mai buni marcatori ai echipei lor din sezonul de campioană 2025. Eficiența lui Shai Gilgeous-Alexander a scăzut vizibil din cauza acestor absențe, iar Oklahoma City s-a chinuit să creeze suficiente șuturi de trei puncte pentru a ține pasul cu cele mai bune atacuri din ligă.

Loialitatea a fost un principiu călăuzitor pe tot parcursul timpului petrecut de echipă în Oklahoma City, dar va fi pusă la încercare dacă Thunder nu își revin după seria de accidentări. Cu Gilgeous-Alexander, Williams și Holmgren sub contract până în 2030-31, Thunder conduce liga la angajamentele salariale pe termen lung și se confruntă cu penalități uriașe pentru al doilea prag fiscal, încă de la sezonul următor. Cum va scăpa Sam Presti din această încurcătură?

Orlando Magic: deja-vu-ul depresiv

Cu tot respectul față de antrenorul de primă zi Sean Sweeney, Magic mediocri sunt prinși într-un deja-vu deprimant. Paolo Banchero și Jalen Suggs au avut din nou accidentări, atacul Orlando se află sub medie pentru al 15-lea sezon consecutiv, iar o apărare decentă nu este suficient de bună pentru a compensa.

Deși este greu de identificat un progres autentic, Franz Wagner înflorește în absența lui Banchero. Germanul, care a stat departe de teren peste jumătate din sezonul 2025-26 din cauza accidentărilor, și-a revenit având o medie de 24,2 puncte, 6,8 recuperări și 8,3 pase decisive. Aceasta îi oferă șansa primei selecții All-Star, chiar dacă bilanțul echipei continuă să rămână în urmă.

Magic ar trebui să fie mulțumiți de evoluția lui Anthony Black, iar atacantul de rezervă Tristan da Silva a ajutat la deschiderea terenului ca specialist al șuturilor de trei puncte cu volum mare. Însă, dacă sorții echipei nu se îmbunătățesc radical, Orlando va fi nevoită să ia în calcul destrămarea nucleului său scump, format din Banchero, Wagner și Desmond Bane.

Philadelphia 76ers: nu sunt cu adevărat o superechipă

„Superechipă” este una dintre acele etichete aruncate cu prea multă ușurință în agitația entuziasmului din extrasezon. Deși este tentant să folosești termenul superechipă drept prescurtare pentru orice lot plin de vedete, el ar trebui rezervat marilor forțe precum Warriors din 2016-17. Standardele contează.

76ers au fost foarte buni, dar nu au atins pragul superechipei, pentru că este prea ușor să critici vedetele lor. Joel Embiid are cele mai slabe medii din carieră la puncte și la player efficiency rating, iar precizia sa de la trei puncte a fost atât de slabă încât pare un omagiu adus fostului coleg Ben Simmons. LeBron James a avut câteva partide bune, dar inconsecvența de la un meci la altul i-a amintit tuturor că va împlini 42 de ani luna viitoare.

Pe de altă parte, Philadelphia s-a unit mai repede decât se aștepta. Echipele lui James au nevoie de obicei de una sau două luni ca să intre în ritm după venirea lui, iar 76ers se află deja în fruntea clasamentului din Est, datorită în mare parte bilanțului lor de 10-0 în meciurile decise în final. Un merit mare revine gardului electrizant Tyrese Maxey, care este la egalitate pe locul doi la punctele marcate în finalurile de meci din ligă și ar putea ajunge într-un top cinci al votului pentru MVP.

Phoenix Suns: explozia lui Jalen Green a fost anulată

Multe lucruri au mers prost pentru Suns într-o lună de deschidere dificilă, dar declinul lui Green este probabil cea mai îngrijorătoare evoluție. Gardul în vârstă de 24 de ani are cele mai slabe medii din carieră la puncte, la numărul de șuturi și la player efficiency rating, iar ratingul său net de -19,2 este cel mai slab din echipă.

Nimeni care îl vede pe Green în forma actuală nu ar crede că a fost selecționat înaintea lui Evan Mobley și Scottie Barnes, ca al doilea ales din 2021. Rockets l-au transferat inteligent în cadrul tranzacției Kevin Durant, iar Suns nu au reușit să obțină o valoare semnificativă dintr-un gardă explozivă care are dificultăți să înscrie de la trei puncte, să ajungă la linia de aruncări libere și să apere constant.

Green are un salariu de 36,3 milioane de dolari în acest sezon, iar opțiunea sa de jucător de 36 de milioane de dolari pentru sezonul următor ar putea complica valoarea sa în eventualele transferuri. Indiferent de situație, Phoenix trebuie să fie sincer în privința lipsei de dezvoltare a lui și să ia în calcul scoaterea lui din primul cinci în favoarea unor contribuitori mai utili.

Portland Trail Blazers: Damian Lillard și Deni Avdija sunt o potrivire excepțională

Lillard a căutat fără încetare coechipierul potrivit de când LaMarcus Aldridge a părăsit Blazers pentru Spurs, în urmă cu peste un deceniu. Portland l-a asociat pe Lillard cu CJ McCollum într-o pereche de gardă explozivă, dar gardele de talie mică erau cam redundante și au întâmpinat dificultăți în playoff. Apoi, Lillard s-a alăturat Bucks lui Giannis Antetokounmpo, într-o fuziune corporatistă care a părut un eșec între două branduri foarte diferite.

După întoarcerea la Portland și recuperarea după accidentarea la tendonul lui Ahile, Lillard joacă acum alături de Avdija, un extremă de playmaking tenace. Vedetele Blazers împărtășesc spiritul competitiv al unui outsider și au creat rapid chimie datorită jocurilor ofensive complementare. Deși Lillard face acum majoritatea punctelor de la distanță, Avdija preferă să-și facă loc prin zona de vopsea pentru layup-uri și aruncări libere.

În ciuda pierderii lui Ja Morant din cauza unei accidentări la ischiogambiere după doar pat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *