Există un punct în care prea multă magie a lui Luka Doncic devine o problemă? Întrebarea ar putea părea sacrilegiu pentru fanii Los Angeles Lakers, care savurează startul fulgerător al jucătorului, dar merită urmărită pe măsură ce el împinge limitele producției ofensive în baschet.

Doncic s-a plasat în fruntea discuțiilor despre trofeul de MVP al NBA, după ce și-a făcut media de 38,1 puncte pe meci. Dacă o va menține, ar depăși-o pe Michael Jordan și ar stabili cea mai mare medie la punctaj din perioada de după fuziunea NBA/ABA din 1976. În același timp, jucătorul de la Lakers înregistrează o rată de utilizare istorică, adică procentul posesiilor echipei sale care se termină cu o aruncare, o aruncare liberă sau o pierdere de posesie. Această rată îl situează printre cei mai încărcați din punct de vedere ofensiv din istoria ligii.

Având în vedere că starurile cu o utilizare atât de ridicată nu au reușit niciodată să câștige un campionat, ar trebui ca volumul enorm de joc al lui Doncic să ridice semnale de alarmă?

Un start care a lăsat adversarii fără răspuns

Lakers sunt la egalitate cu cea mai bună bilanț din ligă, 13 victorii și 3 înfrângeri, în mare parte pentru că niciun adversar nu a reușit să-l oprească eficient pe Doncic. Sloveanul are deja șapte meciuri cu 40 de puncte și două cu 50 de puncte. Lakers au un rating net de +15,3 atunci când el este pe teren și au obținut șapte victorii cu diferență de cel puțin zece puncte.

Dependența extraordinară a echipei de Doncic reaprinde o dezbatere veche despre riscurile concentrării balonului în mâinile unui singur jucător. Când o echipă depinde atât de mult de un singur om, lotul rămâne vulnerabil dacă acesta se accidentează. Mai mult, crește și probabilitatea ca jucătorul să aibă de suferit din cauza oboselii, iar randamentul său să scadă.

Este un scenariu familiar, care există de zeci de ani: Jordan ar trebui să paseze mai mult. Allen Iverson nu poate face totul singur. Russell Westbrook este un egoist cu mingea. Acum, șansele Lakers la titlu vor depinde de capacitatea echipei de a evita capcanele care i-au doborât pe alți superstaruri cu utilizare ridicată.

De ce Doncic se confruntă cu un precedent dificil

Condițiile sunt perfecte pentru ca Doncic să bată recorduri la punctaj și la utilizare. Lakers au pierdut cinci dintre cei șapte cei mai buni marcatori ai sezonului trecut și nu le cer extremilor de start să fie contribuitori ofensivi majori. La 27 de ani, Doncic se află în plin rang de maturitate sportivă, a ajuns într-o formă fizică excelentă și pare hotărât să profite de noul său statut de față a Lakers de după epoca LeBron James.

Antrenorul JJ Redick a explicat miercuri de ce este atât de eficient jucătorul: „[Doncic excelează datorită] volumului de aruncări de trei puncte combinat cu capacitatea lui de a ajunge la linia de aruncări libere. Dacă te uiți la majoritatea marcatorilor de elită, e o poveste veche cât lumea. Jordan, Kobe [Bryant], ajungeau la linia de aruncări libere. Asta e, plus faptul că, atunci când tragi 12 sau 13 șuturi pe meci cu 40% de la trei puncte, poți marca în volum mare.”

Ca urmare, începutul sezonului lui Doncic a fost de-a dreptul impresionant.

Un grafic care prezintă punctajul și rata de utilizare pentru cei 285 de jucători cu cele mai multe minute din sezonul 2026-27 arată că Doncic se află complet izolat în colțul din dreapta sus. Diferența față de un grup de vedete de top, care include pe Shai Gilgeous-Alexander, Victor Wembanyama, Stephen Curry și Giannis Antetokounmpo, este considerabilă.

Rata de utilizare de 40,4 a lui Doncic este, în prezent, a treia cea mai mare din momentul în care au început să fie înregistrate statisticile, în 1967. O depășește doar pe cea a lui Westbrook, de 41,7, din sezonul 2016-17 de la Oklahoma City Thunder, și pe cea a lui James Harden, de 40,5, din sezonul 2018-19 de la Houston Rockets.

Deși utilizarea sa reprezintă un maxim în carieră, performanța din acest sezon este o continuare a stilului de joc preferat de Doncic, nu un experiment radical de moment. De altfel, rata sa de 37,6 din sezonul 2022-23 la Dallas Mavericks și cea de 38,1 din sezonul trecut la Lakers se numără printre primele 10 cifre din istorie.

Iată și o doză de realism: deși 41 de jucători au înregistrat o rată de utilizare peste 35,0 într-un sezon, niciunul nu a câștigat campionatul în acel an. În acest grup se află jucători din Hall of Fame, precum Jordan, Iverson, Bryant și Dwyane Wade, dar și viitori membri ai Hall of Fame, precum Harden, Westbrook, Antetokounmpo și Joel Embiid.

Explicația este simplă: este mai ușor să câștigi campionate cu mai multe vedete și marcatori de încredere, iar atunci când un jucător joacă alături de o altă vedetă sau de mai multe, este mai dificil și mai puțin rațional ca el să domine complet atacul echipei.

Lecțiile lui Jordan, Bryant și James

Jordan este exemplul clasic. Echipa sa, Chicago Bulls, a fost eliminată din primul tur de Boston Celtics, când rata sa de utilizare a atins maximul de 38,3, în sezonul 1986-87. Însă dezvoltarea lui Scottie Pippen, progresul echipei de sprijin și îndrumarea antrenorului Phil Jackson au adus rata lui Jordan la un nivel mai rezonabil pe parcursul anilor 1990. În fiecare dintre cele șase sezoane câștigătoare ale echipei, Jordan a condus totuși clasamentul la punctaj, dar utilizarea sa a variat între 31,7 și 34,7.

Circumstanțe similare au modelat și anii de campionat ai lui Bryant și ai lui James.

Rata lui Bryant a atins maximul de 38,7 în sezonul 2005-06, când Lakers au fost eliminați în primul tur de Phoenix Suns. După ce echipa s-a reîntărit cu Pau Gasol și Lamar Odom, rata sa a coborât la 32,2 și 32,3 în sezoanele de campionat 2008-09 și 2009-10.

James a înregistrat un maxim în carieră de 33,8 în sezonul 2008-09, cu Cleveland Cavaliers, echipă eliminată de Orlando Magic în finala Conferinței Est. În cele patru sezoane de campionat ale sale, utilizarea lui James a oscilat între 30,2 și 32,0, pe fondul colaborării reușite cu Wade, Kyrie Irving și Anthony Davis.

Doncic vs. cei doi campioni ai ratei de utilizare

Deși Doncic încă își caută primul titlu, cariera sa spune o poveste similară despre faptul că uneori mai puțin înseamnă mai mult.

În sezonul 2025-26, cel cu cea mai mare utilizare de până acum (38,1), Doncic a suferit o accidentare la ischiogambier în aprilie, care l-a scos din joc pentru întreg play-off-ul Lakers. În sezonul 2022-23, cel de-al doilea cel mai ridicat din acest punct de vedere (37,6), Mavericks s-au prăbușit spre finalul sezonului și nu au ajuns în play-off.

În schimb, cea mai bună performanță a lui Doncic în play-off, o apariție în finala NBA din 2024 cu Mavericks, a venit într-un sezon cu a cincea cea mai mare utilizare a sa (36,0). Deși rolul său s-a restrâns ușor în primul sezon întreg alături de Irving, Doncic a fost totuși epuizat până la sfârșitul finalei pierdute în cinci meciuri în fața Celtics.

Înfrângerea Lakers cu 109-97 în fața echipei slabe Utah Jazz, de miercuri, a arătat ce se poate întâmpla atunci când Doncic nu este în cea mai bună formă. Cu 29 de puncte marcate la 10 din 28 de șuturi, iar Austin Reaves absent din cauza unei accidentări la călcâi în a doua seară a unui back-to-back, Lakers nu au reușit să depășească 100 de puncte, pentru a doua oară în acest sezon.

„Crearea de șuturi pe care o necesită [de la Doncic] își spune cuvântul”, a declarat Redick după meci.

Având în vedere că rata actuală de utilizare a lui Doncic se menține peste 40, merită să privim ce s-a întâmplat când Westbrook și Harden au depășit acest prag.

Sezonul lui Westbrook din 2016-17, cu Oklahoma City, are unele asemănări cu sezonul actual al lui Doncic. Controversatul gardian All-Star a avut libertate deplină după ce Kevin Durant a plecat la Golden State Warriors în free agency, la fel cum Doncic se confruntă acum cu o realitate nouă, după plecarea lui James în vara către Philadelphia 76ers. În acel sezon, Westbrook a condus NBA la punctaj, și-a câștigat singurul trofeu de MVP și a fost căpitanul unei echipe cu 47 de victorii. Toate aceste realizări sunt la îndemâna lui Doncic în acest sezon.

Există însă și diferențe cheie între cei doi jucători. Procentul real de șut al lui Doncic din acest sezon, de 64,4, este mult mai bun decât cel al lui Westbrook din campania sa de MVP, de 55,4. Atacul Lakers este, de asemenea, mult mai eficient decât cel al echipei Thunder din 2016-17, care s-a clasat pe locul 15, în ciuda sezonului de excepție al lui Westbrook.

Când Thunder au fost eliminați de Houston în cinci meciuri în primul tur al play-off-ului din 2017, a fost clar că atacul lor suferea din cauza unui dezechilibru nesănătos. În memorabilul meci 2, Westbrook a marcat 51 de puncte și a șutat de 43 de ori, dar Oklahoma City a pierdut oricum. Sezonul rămâne în memorie ca o lecție: un atac construit pe un singur om, oricât de hotărât ar fi acesta, va avea probleme în play-off.

Sezonul lui Harden din 2018-19 este mai comparabil cu seria actuală a lui Doncic. În acel an, Harden a avut o medie de maximum în carieră, 36,1 puncte, și a fost căpitanul unei echipe cu 53 de victorii. Procentul său real de șut în acel sezon a fost de 61,6, aproape de cifra actuală a lui Doncic, iar Houston avea al doilea cel mai bun atac din ligă.

Echipa Rockets avea o șansă reală la titlu, dar a pierdut în final, în șase meciuri, seria din turul doi cu campioana en-titre, Warriors. Harden și Chris Paul nu au reușit să depășească talentul și experiența echipei din Golden State, chiar dacă Durant a lipsit de la meciul decisiv din cauza unei accidentări la gambă.

În ciuda succesului, sezonul Rockets din 2018-19 este amintit și ca o lecție: după eliminarea de la Warriors, Harden și Paul s-ar fi certat, potrivit unor rapoarte, pe tema lipsei de circulație a mingii și a dependenței excesive de seturile de izolare. Rockets l-au transferat pe Paul înainte de sezonul următor.

Poate Doncic să fie cel care reușește? Un campion recent oferă speranță

Există un argument relevant care joacă în favoarea lui Doncic și a Lakers.

Gilgeous-Alexander a condus Thunder spre titlul din 2025 cu o rată de utilizare de 34,8, cea mai mare cifră înregistrată vreodată pentru un jucător campion de la începutul statisticilor, în 1967.

Pe măsură ce analiza datelor a ajutat la rafinarea atacurilor moderne, multe echipe au decis să le dea mai mult spațiu celor mai buni jucători ai lor. Mai mult de jumătate dintre cele mai ridicate 50 de rate de utilizare de la 1967 încoace au fost înregistrate în ultimul deceniu, iar startul remarcabil al lui Doncic poate fi privit ca cel mai pur exemplu al acestei tendințe.

Echipele NBA au devenit, de asemenea, mai sofisticate în măsurarea volumului de joc, datorită progreselor din datele de urmărire a jucătorilor.

„Nu cred în rata de utilizare”, a spus Redick miercuri. „Rata reală de utilizare este o aproximare mai bună, adică timpul petrecut cu mingea. [Doncic] a acceptat cu adevărat să joace mai mult fără minge și, în plus, generează punctele de care avem nevoie.

Trebuie să luăm în calcul și toate pasele potențiale pe care le primim atunci când el are mingea în mâini și vine din acțiuni de blocaj. [Rata sa de utilizare] nu este o problemă.”

Potrivit definiției preferate de Redick, Doncic se aliniază mai bine cu ceilalți mari jucători. Până marți, el se află pe locul patru în ligă, cu 9,4 minute de posesie pe meci.

Dacă Gilgeous-Alexander și Thunder au împins cu succes limitele utilizării acum doi ani, poate un Doncic atent monitorizat să le împingă și mai departe în acest sezon?

Este o întrebare întemeiată. Dar nu trebuie uitat că Oklahoma City a avut cea mai bună apărare din NBA în 2024-25, iar Jalen Williams a fost o opțiune secundară foarte puternică în play-off. Chiar și așa, Thunder, favoriți clari, au trecut cu greu de Indiana Pacers, în șapte meciuri, deoarece volumul și eficiența lui Gilgeous-Alexander au scăzut vizibil spre finalul play-off-ului.

Lakers din 2026-27 nu au o apărare la nivelul celei din 2025 a echipei Thunder, dar au câteva avantaje structurale și stilistice care ar putea ajuta să îl gestioneze pe Doncic mai bine decât au reușit Westbrook și Harden.

Cel mai important este că Los Angeles are un al doilea marcator și un organizator de joc dovedit în persoana lui Reaves, care are o medie de 24,7 puncte și 4,7 pase decisive pe meci, în căutarea primei sale selecții All-Star. Sidekick-ul lui Westbrook din 2016-17, adesea trecut cu vederea, a fost Victor Oladipo, cu o medie de 15,9 puncte și 2,6 pase decisive. Paul a avut o medie de 15,6 puncte și 8,2 pase decisive ca a doua opțiune a Houston în 2018-19, dar el și Harden jucau adesea pe rând, iar parteneriatul lor s-a destrămat.

Doncic și Reaves par să fie parteneri stilistici mai firești și nu au arătat niciun fel de tensiune interpersonală.

Ritmul de joc este un alt potențial avantaj al Lakers în comparație cu Rockets lui Harden. Houston s-a clasat pe locul 27 la ritmul de joc în 2018-19, încetinind jocul pentru ca Harden să își poată ataca adversarul cu o serie de mișcări individuale sau să atragă dublări care lăsau liberi tiri de trei puncte pentru ceilalți coechipieri.

Lakers se află în mijlocul clasamentului după ritmul de joc în acest sezon, iar Doncic conduce un atac mai fluid, care a generat multe oportunități în tranziție. Implicarea și angajamentul întregii echipe sunt esențiale pentru a câștiga atunci când un singur jucător controlează atât de mult din acțiune ca Doncic.

Totuși, speranțele Lakers depind în mare măsură de sănătatea și productivitatea lui Doncic și Reaves. Ei vor fi mereu bucuroși să primească contribuții constante la punctaj de la centrul Walker Kessler și de la jucători precum Quentin Grimes, care a marcat un maxim în carieră, 47 de puncte, într-o victorie în prelungiri cu Charlotte Hornets, marți.

Nimeni nu a fost mai bucuros de această reușită decât Doncic, care a trecut peste deciziile lui Redick de la tablă, în repetate rânduri, pentru a-i da mingea veteranului în finalul meciului.

„[Grimes] a intrat în ritm și ne-a adus înapoi în joc”, a spus Doncic. „Am încercat să-i dăm mingea așa cum o merita. Ce meci incredibil.”

Doncic va fi nevoit să răspundă întrebărilor despre durabilitatea și forma sa fizică până când va câștiga primul campionat. Dar capacitatea sa de pasă și disponibilitatea de a împărți ofensiva sunt printre cele mai bune motive pentru a crede că el și Lakers pot depăși istoria dificilă a superstarurilor cu utilizare ridicată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *