Speranțele Denver Nuggets de a câștiga titlul NBA depind, de aproape un deceniu, de capacitatea echipei de a construi un lot suficient de bun în jurul lui Nikola Jokic. Acum, începutul sezonului 2026-27 ridică o întrebare alarmantă: ce devine echipa dacă Jokic nu joacă constant la nivel de MVP? Până acum, Denver arată ca o echipă mediocră, care încă nu a obținut o victorie de prestigiu împotriva adversarilor de top.
Parcursul Nuggets a fost marcat de momente memorabile: evoluția lui Jamal Murray într-un partener de nădejde, transferul din 2021 care a schimbat fața francizei, adus Aaron Gordon, și ascensiunea lui Christian Braun și Bruce Brown în drumul spre titlul din 2023. De atunci, echipa, care a ajuns la plafonul salarial, și-a pierdut treptat talentul și nu a mai ajuns în finala Conferinței în ultimele trei sezoane.
Atenția constantă asupra lotului secund al lui Denver este o consecință a constanței lui Jokic. Centrul sârb a fost cea mai consecventă vedetă a NBA în anii 2020: a terminat pe primul sau al doilea loc în votul pentru MVP timp de șase sezoane consecutive, a fost pe primul loc în Player Efficiency Rating tot șase sezoane la rând și a dus Denver la opt playoff-uri consecutive și la patru sezoane consecutive cu peste 50 de victorii.
Jokic părea pregătit să își continue seria de jocuri excepționale. Are doar 31 de ani și venea după un sezon în care a realizat un triple-double de medie și a condus cel mai eficient atac din NBA. În septembrie, a ocupat primul loc în NBA Rank, clasamentul anual al celor mai buni 100 de jucători din ligă, iar jucătorul a declarat că intenționează să semneze o prelungire de contract cu Nuggets vara viitoare.
În octombrie, în timpul unui meci de pregătire, Jokic i-a oferit lui Cameron Johnson o pasă îndrăzneață, pe spate, din care acesta a marcat de la colț. Atunci, era tentant să crezi din nou în șansele Nuggets și să uiți de eliminarea dezastruoasă din turul întâi al playoff-ului din aprilie, în fața celor de la Minnesota Timberwolves. Nu exista niciun motiv evident să credem că nivelul de joc al lui Jokic va scădea, dar în primele două săptămâni ale sezonului regulat, el a avut momente în care nu a reușit să își atingă standardul ridicat. Dacă tendința continuă, Denver va intra într-o criză existențială.
De ce nu mai este același Joker
Deși trebuie ținut cont că eșantionul este mic, Jokic a pornit lent. În primele șapte meciuri, are 50,4% reușită din câmp, cel mai slab procent de la sezonul 2017-18, și un minim al carierei de 21,9% din zona de trei puncte. PER-ul său, de 26,1, este cel mai scăzut din debutul din 2015-16, iar cele 23,4 puncte pe meci reprezintă cea mai mică medie din 2019-20.
Analiza detaliată arată motive și mai serioase de îngrijorare. Distanța medie de șut a lui Jokic este de 12 picioare (egalează cea mai mare valoare din carieră), pentru că doar 16% din șuturile sale vin de sub coș, un minim al carierei, în timp ce 25% sunt din afara liniei de trei puncte, aproape un maxim. Totodată, ratele sale de aruncări libere și de recuperări în atac au scăzut considerabil față de sezonul trecut și tind spre minime ale carierei.
Jokic rămâne singurul jucător din ligă care are media de 23 de puncte, nouă recuperări și nouă pase decisive pe meci, dar eficiența și forța sa sunt clar sub nivelul statisticilor din box-score. Acum, este pe locul șase în PER în ligă și pe locul 15 la win shares, după ce anul trecut ocupa primul și, respectiv, al doilea loc la aceste clasamente.
Miercuri, un Jokic dominant a condus Nuggets la o victorie categorică în fața celor de la Raptors, însă el nu a reușit să mențină acest nivel de impact asupra rezultatelor sau controlul asupra zonei de luptă de la coș de la un meci la altul. Prin urmare, atacul Nuggets nu a arătat ca o adevărată forță a ligii, așa cum ne-am obișnuit. În meciul cu Raptors, Jokic a înscris 32 de puncte, a luat 10 recuperări și a dat 11 pase decisive, ceea ce a alimentat speranța că el doar își dozează eforturile pentru un sezon lung și că slaba sa reușită de la distanță este o cădere temporară.
Antrenorul Nuggets, David Adelman, s-a declarat încrezător că Jokic își va reveni pe parcurs. „Unele dintre șuturile la care suntem atât de obișnuiți să-l vedem că nu greșește, fie că e vorba de un jump hook sau de un șut de la 15 picioare, toate astea vor veni”, a declarat Adelman după înfrângerea de luni în fața celor de la Portland Trail Blazers.
„Acesta este un eșantion de șase meciuri de la unul dintre cei mai eficienți jucători de baschet ofensiv care au existat vreodată. Pun mâna în foc pe asta.”
De ce nu mai sunt aceiași Nuggets
Lotul Nuggets, construit în jurul câtorva stele, nu a fost gândit să compenseze o eventuală scădere a lui Jokic. Echipa are un bilanț de 4-3 la începutul sezonului, inclusiv 0-3 împotriva echipelor cu bilanț pozitiv, iar fanii de pe Ball Arena i-au fluierat deja. „Cred că fanii care ne-au fluierat… nu mai sunt bineveniți”, a spus Jokic după victoria Denver în prelungiri, în fața celor de la New Orleans Pelicans, în meciul de deschidere acasă.
Dificultățile individuale ale lui Jokic au scos la iveală slăbiciunile din jurul lui. Gordon nu se mișcă bine după ce a lipsit mai mult de jumătate din sezonul trecut din cauza unei accidentări, Johnson continuă să nu se ridice la nivelul așteptărilor, iar un al doilea rând nou, condus de DeMar DeRozan, în vârstă de 37 de ani, a fost depășit în punctaj în mod regulat.
Cu Jokic care se îndepărtează de coș în atac la începutul sezonului, Nuggets ocupă locul 26 în punctele marcate din zona de luptă, ceea ce reprezintă o problemă serioasă, mai ales că echipa are și locul 28 în numărul de șuturi de trei puncte pe meci. Adelman vrea îmbunătățiri pe ambele planuri: va continua un „efort concertat” de a-l implica pe Jokic în joc din post și îi încurajează pe jucătorii secundari să „tragă mai multe șuturi de trei”.
Formula câștigătoare de lungă durată a Nuggets, un atac de elită care compensează o apărare mediocră, pare acum șubredă. Chiar și cu un început puternic al lui Murray, atacul Denver ocupă locul 11 înaintea meciului de joi. Echipa nu a mai fost în afara primelor 10 din momentul în care Jokic era debutant.
„Este prea multă responsabilitate pentru [Jokic și Murray]”, a spus Adelman luni. „Am încredere totală în ceilalți. Ei trebuie să aibă încredere în ei înșiși.”
Rolul lui Adelman presupune să își păstreze încrederea în jucătorii secundari, dar el lucrează cu o rezervă cu foarte puțină experiență. Rookie-ul Trevon Brazile a fost o surpriză plăcută, însă rezervele ieftine Marvin Bagley III, Bryce Hopkins, Alpha Diallo și Cam Whitmore au totalizat împreună doar câteva apariții în playoff. Între timp, nou-veniții din vară, DeRozan și Tyus Jones, sunt de mai mulți ani departe de un impact real în playoff.
Toate aceste fețe noi amintesc cât de puțini din echipa de campioană din 2023 mai sunt la Nuggets. Denver l-a demis pe directorul general Calvin Booth și pe antrenorul Michael Malone la mai puțin de doi ani după câștigarea titlului. Din lotul sezonului 2022-23 mai sunt doar Jokic, Murray, Gordon, Braun și extrema rar folosită Zeke Nnaji.
Nuggets au încercat să îi înlocuiască pe Brown, Michael Porter Jr. și Peyton Watson cu alternative mai ieftine, pentru că Jokic, Murray și Gordon au contracte importante. Aceste eforturi s-au dovedit însă în mare parte nereușite. În plus, istoricul recent al draft-urilor Nuggets are mai multe ratări decât reușite.
În loc să își completeze lotul lui Jokic cu tineri talentați, Denver a ales în fiecare vară o nouă serie de jucători liberi, dar fără impact. Russell Westbrook, Tim Hardaway Jr., Jonas Valanciunas, DeAndre Jordan și Reggie Jackson au trecut prin Denver în ultimii ani, fără un impact notabil.
Pe ansamblu, nu surprinde că rezerva Denver ocupă locul 28 în punctaj și locul 23 la net rating. Este o piedică serioasă pe care Jokic trebuie să o depășească, chiar dacă își recapătă forma de top.
De ce Denver nu are opțiuni reale de îmbunătățire
Lucrurile se complică și mai mult, pentru că presiunea salarială a Denver nu se va atenua prea curând.
Dacă Jokic semnează o prelungire vara viitoare, în valoare de până la 360 de milioane de dolari pe cinci ani, el se va alătura în bugetul pe termen lung lui Murray și Gordon, ale căror contracte se întind până în sezonul 2028-29. Prelungirea de cinci ani și 125 de milioane de dolari a lui Braun, care tocmai a intrat în vigoare în acest sezon, este o altă problemă tăcută pentru sănătatea financiară a echipei.
Nuggets ar avea dificultăți să obțină o valoare bună în tranzacții care îi includ pe Gordon și Braun, având în vedere salariile lor, și nu își pot permite să îl piardă pe Murray, dată fiind jocul său solid și palmaresul. Niciunul dintre jucătorii tineri ai echipei nu a jucat suficient de bine pentru a aduce o contrapartidă semnificativă într-un transfer.
Mai important, dacă impactul lui Jokic continuă să scadă, Nuggets vor trebui să ia în calcul negocierea, în loc să îi ofere pur și simplu o prelungire maximă, cu o valoare medie anuală record de 72 de milioane de dolari.
Dacă Jokic semnează o prelungire pe cinci ani vara viitoare, aceasta îl va ține la echipă până în sezonul în care va avea 36 de ani, iar nu există un precedent recent al unui centru care să joace la nivel de MVP atât de târziu în carieră. Tim Duncan a condus echipa echilibrată San Antonio Spurs spre titlul din 2014, la 37 de ani, dar a câștigat doar 10,4 milioane de dolari, cu o reducere avantajoasă pentru echipă, o fracțiune din salariul maxim la care avea dreptul.
Începutul lent al lui Jokic a arătat clar că Denver nu are un plan de succesiune pentru cazul în care centrul principal al echipei suferă un declin legat de vârstă sau o accidentare gravă. Nuggets au fost construiți pentru a-l sprijini cât mai bine pe Jokic, presupunând că el va duce din nou greul. Nu există un superstar în ascensiune care să preia ștafeta, iar Denver și-a tranzacționat deja alegerile de la draft din primul tur din 2027, 2029 și 2032.
Pentru Jokic și Nuggets, ceva va trebui să cedeze. Nu există o cale realistă prin care Denver să îi ofere lui Jokic o prelungire uriașă, să îmbunătățească lotul din jurul lui și să evite penalizările celui de-al doilea prag de taxare din NBA. Anul trecut, Milwaukee Bucks s-au aflat într-o situație asemănătoare cu Giannis Antetokounmpo, iar ei au ales să îl transfere la Miami Heat și să înceapă o reconstrucție completă.
Până acum, Jokic nu a cerut o regândire a lotului și nu a dat niciun semn că vrea să plece din Denver.
În timp ce superstaruri precum LeBron James, Kevin Durant și Antetokounmpo și-au schimbat echipele în ultimii ani pentru a-și spori șansele la titlu, Jokic ar putea urma întotdeauna modelul lui Dirk Nowitzki. Nowitzki a dus Dallas Mavericks spre titlul din 2011, apoi a mai petrecut opt sezoane cu echipa, deși nu a mai câștigat nicio serie de playoff.
La fel ca Dallas cu Nowitzki, Denver are motive întemeiate să îl răsplătească pe Jokic pentru loialitatea sa pe măsură ce înaintează în vârstă. Dar acest sezon a oferit o imagine a viitorului incert al organizației: Jokic poate ascunde tot ce îi afectează pe Nuggets doar atunci când joacă la nivel de MVP.
Când nu o face, planul întregii echipe începe să se destrame.