Philadelphia 76ers au învins New York Knicks cu 98-93, vineri seara, pe teren propriu, într-un meci în care gazdele au mutat mingea rapid pe tot terenul, în timp ce oaspeții au alergat după ele. Tyrese Maxey a intrat la coș pentru un dunk ușor, iar fanii de la Philadelphia au scandat „MVP” pentru el, în loc să fie acoperiți de suporterii echipei oaspete, care făcuseră drumul pe I-95. LeBron James s-a bucurat de ovații după un tip-in care a pecetluit victoria, iar după înfrângerea a patra din acest sezon, Josh Hart a ieșit de pe teren cu o vânătaie sângerândă pe capul proaspăt împletit.
Dacă „ușor” era cuvântul potrivit pentru primăvara Knicks-ilor, de atunci echipa nu a mai avut un moment de liniște. În afara terenului, formația a fost asaltată de știri despre suspendarea negocierilor pentru prelungirea contractelor stelelor până la finalul sezonului și de o controversă legată de inelul de campioni. Pe teren, echipa are un bilanț de 3-4, ocupă locul 22 în atac și a reușit doar 35,7% din șuturile de la trei puncte, puțin peste media ligii.
Primele reacții arată că Knicks par adesea două echipe diferite în aceeași seară, uneori chiar în același sfert. Înainte, când New York pornea una dintre acele serii devastatoare de atac eficient și apărare sufocantă, adversarii se retrăgeau speriați.
Se simțea în aer. Impulsul se construia, iar sentimentul că totul avea să meargă în favoarea Knicks era aproape inevitabil, un factor important în diferența record de 14,9 puncte pe care au realizat-o în playoff.
Acum, adversarii doar așteaptă ca Knicks să cadă, știind că o breșă va apărea.
„Un lucru pe care îl văd: când avem acele serii, începem să arătăm ca echipa pe care am fost-o în trecut. Apoi devenim puțin prea confortabili”, a declarat Jalen Brunson după înfrângerea cu 111-102 suferită în fața Orlando Magic, pe 25 octombrie. „Trebuie să ținem piciorul pe accelerație și să executăm la fel cum am făcut anul trecut.”
Antrenorul cere răbdare
Mike Brown nu a negat că echipa a pornit lent. Misiunea de a face din Knicks campioană din nou este dificilă: era parității, cu opt campioane în ultimii opt ani, este cea mai lungă serie de acest fel din istoria NBA. Doar Thunder din sezonul trecut a reușit să depășească turul doi în încercarea de a-și apăra titlul.
Poate că adversarii au ajuns din urmă Knicks, sau poate că incertitudinea contractelor își pune amprenta asupra jucătorilor. Brown, în schimb, se concentrează pe termen lung și evită panica pe care o poate genera un start neplăcut de sezon.
„Este un sezon nou. Este o echipă nouă, și ne așteaptă provocări”, a spus Brown. „Este ca o ascensiune pe munte. Uneori mergi 100 de yarzi, dar poți fi împins înapoi cu 5.
Te regrupezi ca echipă și găsești cum să mergi mai departe pe drumul cel bun, asigurându-te că îmbrățișăm procesul.”
Hart spune ce alții nu spun
Nu este neobișnuit să-l vezi pe Hart fierbând după un meci slab sau o serie proastă. Dincolo de relația de tip „polițiști” cu Brunson, el este centrul emoțional al Knicks, din momentul în care a ajuns la echipă, la trade deadline-ul din 2023.
Când Knicks au pierdut trei meciuri consecutiv la finalul sezonului trecut, încheiate cu o înfrângere de 17 puncte pe teren propriu în fața Rockets, la Houston, Hart a spus deschis lucrurilor pe nume și a afirmat că meciul următor, de la Memphis, era unul pe care echipa trebuia neapărat să-l câștige.
„Nu mergem în direcția bună”, spusese el în seara aceea.
Knicks au răspuns câștigând următoarele cinci meciuri, după care și-au odihnit titularii în ultima partidă a sezonului regulat, pregătind astfel seria dominantă din playoff.
Hart nu se sfiește să spună lucrurilor incomode. Totuși, cu contractul său în aer, se întreabă cineva dacă nu va ezita atunci când va apărea o problemă.
„Vă garantez că voi fi aici, cu picioarele pe pământ”, a declarat Hart. „Nu cred că voi ajunge vreodată să mă cred prea mare.
Suntem în New York. Totul depinde de meciul următor. Câștigăm zece meciuri la rând, iar la primul pierdut sunt gata să dea foc orașului. Știm cum stau lucrurile. Asta e partea grea a jocului în New York.”
Antrenorul celor de la Boston Celtics, Joe Mazzulla, a cărui echipă a învins Knicks pentru a doua oară în acest sezon, înțelege cât de greu este să treci peste o înfrângere.
„Nu cred că războaiele psihologice se termină după un meci. Continuă atâta timp cât ești în joc”, a spus Mazzulla. „Fiecare echipă poartă cicatrice din trecut.”
Problemele din atac și apărare
Brown a indicat apărarea individuală, indecizia în atac și faptul că jucătorii stau pe loc atunci când acțiunile se destramă drept cauze ale începutului lent. Potrivit NBA.com, Knicks sunt doar în urma celor de la Houston Rockets și Charlotte Hornets în ceea ce privește frecvența șuturilor luate în ultimele secunde ale ceasului de 24 de secunde (patru secunde sau mai puțin). Cu un procent de reușită de 28,8% în aceste situații, ei sunt devansați în eficiență doar de Portland Trail Blazers, deși anul trecut au fost cei mai buni din ligă.
De obicei, în astfel de momente intră în scenă Brunson, așa cum a făcut-o atât de des în playoff. Însă magia nu a fost prezentă la începutul acestui sezon.
Knicks nu au mai revenit din deficite mari așa cum au făcut anul trecut, când au recuperat din diferențe de peste zece puncte în șase meciuri de playoff, cel mai mare fiind un avans de 29 de puncte refăcut în fața San Antonio Spurs, în meciul 4 al Finalei.
S-au culcat pe o ureche cu toate aceste reveniri improbabile? Se vor îngropa într-o groapă prea adâncă pentru a ieși din ea, și care este prețul jocului în acest fel, constant?
„Am spus de multe ori că e important să înveți din victorii; evident, înveți și din înfrângeri”, a declarat Brunson vineri, la Philadelphia. „Au fost multe momente când am învățat, fiind în urmă, ce putem face. Și în același meci am făcut ajustări, astfel încât nu mai eram în urmă. Trebuie să jucăm 48 de minute întregi.”
Echipa celor de la 76ers, care încă își construiește chimia după ce a adus în vară pe James și Jaylen Brown, a expus ceea ce pare a fi kryptonita Knicks: viteza.
„Uneori ne ia puțin mai mult să intrăm în joc. Fie că e vorba de ritm, fie de oboseală”, a spus Hart. „Nu ne bazăm pe aceste reveniri, pentru că sunt epuizante.
Cu toții simțim oboseala. Trebuie să luptăm cu ea. Suntem abia la șase meciuri, trebuie să găsim o cale să ne pregătim corpurile pentru joc. Mental suntem acolo; trebuie să o găsim și fizic.”
Când Brunson a fost întrebat despre asta, a răspuns lapidar: „Josh spune că simte oboseala? Josh e bătrân ca dracu’.”
Cicatrici care nu se văd
Nu doar Brunson și Hart poartă aceste cicatrici. Aripii Mikal Bridges i-a luat patru meciuri până să înscrie de la trei puncte și șapte meciuri până să tragă un aruncare liberă. Brunson, numit cel mai valoros jucător al Finalei, își vede cifrele de șut la cote minime din carieră, atât din joc, cât și de la trei puncte.
Brown alternează pe postul de pivot de rezervă între Andre Drummond și James Wiseman, în încercarea de a-l înlocui pe Mitchell Robinson, care a semnat un contract de agent liber cu Celtics, după ce Knicks, atenți la costuri, nu au reușit să-l păstreze. Lipsa lui Robinson s-a simțit mai ales în eficiență: el a șutat 72% din teren în sezonul 2025-26, în timp ce Drummond a atins 47% sezonul trecut și nu depășește 46% în acesta. Wiseman are 0 din 5 din joc.
McBride spune că nu doar Brunson și Hart trebuie să vorbească: echipa este suficient de matură și conștientă pentru a purta conversații dificile.
„Este deschis”, a spus McBride. „Oricine poate să se ridice, fie că sunt rezervele sau titularii. Asta e special la echipa noastră: chimia e foarte bună și avem multă încredere unii în alții, pentru că ne vedem depunând mult efort.”
Brown, la rândul său, nu se sfiește să vorbească.
Când sezonul Knicks a ajuns la un punct critic în primăvara trecută, conduși cu 2-1 de Atlanta Hawks în primul tur, Brown l-a provocat pe Karl-Anthony Towns să primească mai mult mingea și să fie mai agresiv cu ea. Schimbarea a întors soarta echipei și a dus la seria record de victorii din playoff.
„Voi fi sincer”, a spus Brown la începutul lui octombrie. „Dacă e ceva în fața noastră, nu sunt adeptul elefantului din cameră. Îl voi aborda. Nu contează dacă e vorba de Jalen, KAT sau OG [Anunoby].”
De data aceasta, Knicks nu vor fi luați prin surprindere. Iar bilanțul de 3-4 îi plasează pe locul 8 în Est.
Poate din motive de luciditate, Brown spune că evaluează sezonul în tranșe de cinci meciuri. Brunson consideră că prima lună sau cam așa ceva de jocuri va fi revelatoare.
„Cred că toată lumea din Est se cunoaște”, a declarat Towns. „Este al treilea an în care suntem împreună, așa că e rar. Acesta este unul dintre avantajele noastre.”
El a comparat situația cu venirea lui James la Miami Heat în vara lui 2010, care a schimbat tonul Estului pentru întreg deceniu.
„La final de zi, oamenii știau că, atunci când erau LeBron și marea trupă a celor trei, trebuia să ieși și să îi învingi”, a spus Towns. „Toată lumea își dă tot împotriva New York Knicks. Trebuie să aperi tricoul, orașul, cu orice preț.”
Inelul, un subiect delicat
Brown a păstrat o față de piatră, fără să lase nimic să transpară, când a fost întrebat dacă a primit inelul de campion, o nouă știre neplăcută pentru echipă de la titlul câștigat în iunie.
Trecuse mai bine de o săptămână de când s-a aflat că asistenții antrenorului nu primiseră inelele de campioni în seara deschiderii sezonului. În plus, unii angajați care încă nu le primiseră au primit un e-mail de tip phishing din partea securității Madison Square Garden, care afirma că „inelul de campion pentru angajați a sosit”.
„Nu voi vorbi despre chestiunea inelelor, cum vă puteți imagina”, a spus Brown, în ciuda speculațiilor că cutia pe care i-a fost înmânată fusese fie goală, fie conținea inelul altcuiva. „Nu voi intra în detalii.”
Este în firea lui Brown. În primul său an ca antrenor al Knicks, talentul său a fost să evite scandalurile și să ducă echipa la primul titlu după 53 de ani.
Brown știe că drumul spre un nou inel va fi și mai greu. A văzut-o din interior, ca asistent la Golden State Warriors, care l-au adus pe Kevin Durant într-o echipă ce câștigase 73 de meciuri în sezonul regulat anterior. Warriors au trecut ușor prin playoff în 2017, câștigând primele 15 meciuri, dar în sezonul următor aproape că au fost eliminați în finala de conferință de Rockets.
Și asta a fost înainte ca regulile NBA să facă mai greu pentru echipe să își mențină dominația.
Mai relevant este însă faptul că echipele care au reușit să își apere titlul din anul 2000 încoace au fost conduse de James, Shaquille O’Neal, Kobe Bryant și Stephen Curry, jucători aflați pe lista scurtă a celor mai mari din istorie.
Nu întâmplător, Mazzulla înțelege drumul pe care îl parcurge Brown. După un sezon cu 64 de victorii, încheiat cu o serie de 16-3 în playoff și cu titlul din 2024, Celtics ai lui Mazzulla au urmat cu 61 de victorii în 2025, intrând în playoff drept campioni apărători, despre care mulți credeau că au șanse mari să repete performanța.
Dar s-au lovit de Knicks în semifinalele Conferinței Est, iar uzura din ultimii ani a început să se vadă. Jayson Tatum a fost cea mai mare victimă, rupându-și tendonul lui Ahile drept în meciul 4 de la New York, în timp ce încerca disperat să readucă Celtics într-o serie în care rămăseseră în urmă.
„Acesta este universul competitiv în care ești. Odată ajuns acolo, trebuie să te păcălești singur, ca și cum n-ai mai fost niciodată acolo”, a spus Mazzulla. „Dar, în același timp, la doi ani distanță de acel moment, fiecare înfrângere doare mai tare decât acum trei ani. Trebuie să te tratezi ca și cum ai fi mai disperat decât toți ceilalți.”
Meciurile suplimentare se adună, alături de ritmul amețitor al NBA de astăzi. Acest lucru ar fi putut juca un rol în soarta campioanei din 2025, Thunder, care au patru jucători din rotație cu accidentări grave, ce le-ar putea compromite sezonul. Ca și Celtics ai lui Mazzulla, care au ajuns în Finală în 2022 înainte de victoria decisivă din 2024, Thunder au acumulat multiple serii lungi de playoff, o problemă cu care se confruntă și această echipă a Knicks.
Brunson a jucat 61 de meciuri de playoff de când a ajuns la New York, dintre care 37 în ultimele două sezoane. La fel și Hart. Anunoby a venit la Knicks acum trei ani și a jucat 44 de meciuri de playoff cu echipa, respectiv 71 în total, începând cu perioada de la Toronto. Towns a ajuns în finala de conferință cu Minnesota înainte de a fi transferat la Knicks, având 53 de meciuri de playoff în ultimele trei sezoane.
Factura s-ar putea plăti mai devreme decât se aștepta oricine.
Contracte în suspans
Knicks se află în incertitudine contractuală cu trei jucători-cheie, după ce au suspendat toate negocierile de prelungire pe 9 octombrie. Proprietarul James Dolan a declarat în vara aceasta că New York nu va depăși pragul punitiv al celei de-a doua taxe de lux pentru a-și păstra echipa.
Hart are o opțiune de echipă și a declarat în ziua prezentării presei că nu au existat discuții despre un contract nou. Towns este eligibil pentru un contract de patru ani, în valoare de 276 de milioane de dolari. Înainte de suspendarea discuțiilor, oferta Knicks era de 200 de milioane, ceea ce reprezintă o reducere față de salariul actual al lui Towns (patru ani, 220,4 milioane de dolari).
Towns spera la o prelungire la începutul sezonului trecut și nu a primit-o. Dezamăgirea a fost tăcută, dar el a jucat printr-un sezon regulat cu suișuri și coborâșuri, în care el și Brown au avut dificultăți să se înțeleagă, iar apoi totul s-a legat în playoff.
„Chiar am făcut totul anul trecut”, a spus Towns. „Ești în New York, trebuie să joci prin distrageri; asta vine odată cu jocul aici. Există multă presiune, mult zgomot.
Dar atâta timp cât vestiarul acesta, care și-a demonstrat capacitatea, rămâne unit și continuă să creadă și să se sprijine unii pe alții când lucrurile devin grele, putem realiza ceva special.”
Towns a adus în discuție perioada dificilă de după câștigarea NBA Cup din sezonul trecut, o serie neplăcută de 2-9 între 31 decembrie și 19 ianuarie, drept dovadă că echipa este construită să reziste adversității.
„Nu am arătat cea mai bună versiune a noastră și am auzit de asta”, a spus Towns. „Echipa a continuat să se sprijine unii pe alții, în loc să se despartă și să se separe. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult.”
La Philadelphia, Towns a spus: „Trebuie să găsim o cale să fim aceeași echipă magică pe care am fost-o anul trecut. Nu vrei să aștepți să găsești din nou magia. Fulgerul nu lovește de două ori.”